| 1.
|
MESTES'UG, mestesuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; mestesugărie. 2. Ramură, disciplină (a stiinţei, a artei); stiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acţiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acţiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, înselătorie. II. (Înv. si pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; mestesugire. - Din magh. mesters'eg.
Sursă
: DEX'98
(45838)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
MESTES'UG s. v. abilitate, complot, conjuraţie, conspiraţie, descântec, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dispozitiv, escrocherie, farmec, hoţie, impostură, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, înselăciune, înselătorie, înţeles, lucru, magie, masinaţie, mecanism, muncă, pri-cepere, pungăseală, pungăsie, raţiune, rost, secret, semnificaţie, sens, sarla-tanie, smecherie, stiinţă, taină, talent, tâlc, treabă, uneltire, usurinţă, vrajă, vrăjitorie.Sursă
: Sinonime
( 193409)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
mestes'ug s. n., pl. mestes'uguri
Sursă
: DOR
(261080)
- siveco |
| |
| 5.
|
MESTES'UG ~uri n. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe muncă manuală calificată; meserie. 2) Deprindere practică de a efectua (în ascuns) un lucru cu îndemânare si cu pricepere. 3) fig. Modalitate ingenioasă; tactică; iscusinţă. /<ung. mesters'eg
Sursă
: NODEX
(342974)
- siveco |
| |
|
|